- in hotelurile alese (Hotel Anise – Hanoi, Hotel Northern – Ho Chi Min City, Hotel Sabaidee@Lao – Vientiane, Villa Santhi – Luang Prabang, Lotus Blanc Resort – Siem Reap, Amanjaya Pancam Hotel – Phnom Penh) serviciile au fost foarte bune, personalul amabil, camerele foarte curate
- transportul a fost privat cu SUV sau limuzina - curate, cu soferi experimentati, cu apa imbuteliata la dispozitie permanent
- ghizii – toti au fost punctuali, flexibili d.p.d.v. al programului, foarte amabili, cu bune cunostinte privind obiectivele vizitate, istoria tarii
- programul a fost foarte bine intocmit – au fost atinse principalele obiective de interes din fiecare oras, dar fara sa fie obositor (au existat si cateva jumatati de zile de timp liber)
De evidentiat in mod special: bucataria vietnameza (rafinata, sanatoasa fiind bazata pe multe legume), fructele si legumele extrem de gustoase, calatoria in Halong Bay - Vietnam, cascadele Kuang Si de langa Luang Prabang, croaziera pe Mekong pornind din Luang Prabang si bineteles complexul Angkor (Angkor Thom, Bayon, Ta Prohm, Angkor Wat etc.)
De asemenea este impresionant modul in care cele 3 tari si in special Vietnam-ul si Cambodgia s-au refacut si s-au dezvoltat dupa momentele foarte grele din istoria lor recenta (Razboiul din Vietnam sau Razboiul American cum ii zic localnicii, respectiv conducerea criminala a Khmerilor Rosii – care spre surprinderea mea am aflat ca a durat doar 3 ani si jumatate in care au “reusit” sa diminueze populatia Cambodgiei cu aproximativ 1.5 - 3 milioane locuitori – urmata de aproape 20 de ani de razboaie de gherila intre diversele factiuni paramilitare). In momentul de fata se observa peste tot investitii in infrastructura (in special cea care deserveste turismul), serviciile oferite sunt foarte bune si nu am trait nici un moment sentimentul de nesiguranta, desi aproape in fiecare seara am iesit in oras singuri. Peste tot sunt o multime de turisti (in Vietnam predomina americanii si francezii, in Laos, nemtii si nord europenii, iar in Cambodgia francezii si sud coreenii).
Ca itinerar am debutat cu Hanoi-ul, unde in dupa amiaza in care am ajuns a trebuit sa invatam sa traversam strazile in stil vietnamez, avand in vedere ca in oras sunt 6 mil. de persoane si 4 mil. scutere, iar regulile de circulatie sunt mai mult decat optionale. Ca sa traversezi strada trebuie sa mergi incet si constant astfel incat cei de pe scutere sa iti poata prevedea traiectoria si sa te ocoleasca. Daca claxoneaza, opreste-te ca inseamna ca nu vor sa iti acorde prioritate. Partea orasului construita de francezi in secolele XIX si XX, a ramas aproape intacta (in cladirile respective mutandu-se diferitele institutii ale statului si partidului comunist). Mausoleul lui Ho Chi Min nu se poate vizita in octombrie – noiembrie intrucat au loc lucrarile anuale de intretinere ale corpului imbalsamat. Din spusele ghidului oricum nu se poate vedea intreg corpul ci doar fata. Ne-am plimbat si cu tuk-tuk-ul si am inteles din ce motiv marea majoritate a celor de pe scutere poarta mascute (care au devenit si obiect de podoaba, fiind in toate culorile, modelele, imprimeurile posibile).
Dupa Hanoi am mers in croaziera in golful Halong Bay cu vasul “Victory Star” (un vas superb). Rasaritul in Halong Bay cu apele sale de turcoaz este ceva de vis. Dupa croaziera am zburat la Saigon (sau Ho Chi Min City cum este acum denumit), un oras cosmopolit in care sunt prezente multe din brandurile de lux international. Aici am vizitat fostul Palat Prezidential al presedintelui Vietnamului de Sud, care acum este transformat in muzeu dedicat Razboiului American (Razboiului din Vietnam). Muzeul este in stil propagandistic, dar iti ofera imagini realiste si socante ale ororilor care au avut loc in acest razboi si dupa (Agentul Orange folosit de americani pt. desfolierea junglelor afecteaza inca genetic copii vietnamezi). Alte obiective vizitate: Catedrala Notre Dame si vechiul Oficiu Postal, ambele cladiri foarte frumoase construite de francezi la inceputul secolului XX. De asemenea este de mentionat piata centrala a orasului (Ben Thanh), o piata pitoreasca in care poti achizitiona suveniruri, imbracaminte etc. la preturi bune (obtinute bineinteles dupa negocieri dure, dar mereu cu zambetul pe buze si facand glume cu vanzatorii). Totusi oferta si preturile nu se compara cu cele din pietele similar din China, desi o mare parte din vanzatori nu sunt vietnamezi ci chinezi. In ceea ce priveste suvenirurile majoritatea lor sunt produse in China, desi sunt vandute ca produse fabricate local.
Intr-una din zilele petrecute in Saigon am participat jumatate de zi la o lectie de gatit (Cooking Class), in casa d-nei Nghia (pensionara, fosta profesoara universitara de biochimie). Lectia a debutat cu achizitionarea ingredientelor proaspete din piata locala impreuna cu d-na Nghia, dupa care ne-am indreptat catre casa unde a avut loc lectia propriu-zisa de gatit. Am pregatit delicioase pachetele de primavara cu legume si supa Pho. A fost o experienta extraordinara, avand posibilitatea sa avem discutii mai putin formale cu localnici.
In alta zi am facut o croaziera pe Mekong mergand la piata plutitoare Cai Be si plimbandu-ne pe marile canale din Delta. Avand in vedere ca aceasta croaziera a fost doar de jumatate de zi, nu am avut ocazia sa ajungem pe canale mici din padurea de mangrove, asa cum ne-am fi dorit.
Dupa orasul cosmopolit Saigon si aglomeratul Hanoi, am zburat catre linistita capitala a Laos-ului Vientiane. Aici timpul are cu totul alta curgere, totul fiind linistit, nimeni nu se grabeste, nimeni nu vorbeste tare iar traficul este ca intr-o zi de duminica din marile orase ale Romaniei. In Vientiane am vizitat unul din cele mai importante monumente religioase ale Laos-ului, Pha That Luang (sau The Great Stupa) unde se pregatea festivalul anual Boun That Luang (care urma sa se desfasoare in zilele / noptile cu luna plina), alte monumente religioase absolut spectaculoase (Haw Pha Kaew, Wat Si Saket) si nu in ultimul rand am urcat pe Arcul de Triumf (Patuxai) de unde ai o priveliste splendida asupra intregului oras. In Vientiane am luat contact prima data cu Lao Beer, care este una din cele mai bune beri pe care le-am baut vreodata. In toate templele in care am intrat, descaltarea era obligatorie, astfel ca este foarte bine sa ai sosete la tine (in special doamnele si domnisoarele).
Dupa Vientiane am zburat catre Luang Prabang, fosta capitala a Laos-ului pana la jumatatea secolului XVI cand a fost mutata la Vientiane. Este un oras magic. Atmosfera, oamenii, peisajele care exista peste tot iti elimina orice stress, gand negativ si intri la propriu intr-o stare zen. Este un oras in care templele se imbina cu strazile pline de carciumioare linistite, magazine de suveniruri si hoteluri boutique foarte frumoase. Diminetile (la ora 6.00) are loc procesiunea calugarilor care obtin din partea localnicilor si turistilor hrana zilnica. In cazul in care localnicii insista sa va ofere produse (fructe si orez) pe care sa le donati calugarilor, trebuie negociat inainte cu ei pretul de achizitie. Din Luang Prabang am facut o croaziera pe Mekong pana la pesterile Pak Ou Caves, in care se regasesc mii de statuete ale lui Buda de toate dimensiunile. In fiecare an in luna mai cand incepe noul an Laotian, localnicii vin aici pentru a se ruga pentru prosperitate, noroc, recolte bogate si pentru a spala statuetele, in vederea obtinerii apei sfintite. Aici Mekong-ul este diferit de Delta fiind mult mai linistit si cu imagini uluitoare (atat peisaje naturale cat si date de oameni). Ziua am incheiat-o intr-un loc idilic Cascadele Kuang Si, in care apa turcoaz se imbina cu verdele absolut fantastic al vegetatiei luxuriante.
Desi ne-am fi dorit sa mai stam macar o zi in Luang Prabang, dupa o zi si jumatate am zburat spre Siem Reap, o destinatie la care doream de mult sa ajung, iar acum 5-6 ani mi se parea doar ca un vis, avand in vedere potentialele pericole din regiune.
Orasul Siem Reap este un oras eminamente turistic cu o infrastructura hoteliera foarte buna, ridicata in ultimii 10-15 ani (au peste 100 de mari hoteluri si resort-uri) si cu o zona centrala dominata de pietele de noapte (Night Market si Psar Chaa – Old Night Market) si zona turistica Pub Street in care alterneaza cafenele, carciumi si cluburi care ar face cinste oricarui oras european. Dupa o cina la Angkor Village Theatre, un restaurant foarte bun cu spectacol traditional Apsara Dance, am gustat deliciile de pe Pub Street. Un pic de shopping, un cocktail / bere la o terasa privind forfota strazii si finalizand seara intr-un club cu muzica foarte buna.
A doua zi am inceput vizita complexului Angkor, cu Angkor Thom ultima capitala a Imperiului Khmer si cu templul Bayon, celebrul templu cu 54 de turnuri, fiecare turn avand 4 fete imense orientate in cele 4 puncte cardinale. Este incredibil cum au reusit sa ridice aceste monumente cu arhitectura atat de complexa si cu o executie atat de precisa. Dupa Angkor Thom a urmat magicul Ta Phrom in care desi ne-am fi dorit sa repetam experienta Angelinei Jolie de a-l avea doar pentru noi, acest lucru nu a fost posibil datorita evident numarului mare de turisti. Ziua s-a incheiat cu Angkor Wat scaldat in curcubeu. In cea de a treia zi in Siem Reap am vizitat Bantreay Sre (bijuteria coroanei datorita incredibilei dantelarii in piatra a “Citadelei Femeilor”) si misteriosul Bantreay Samre pierdut in jungla. Am terminat ziua cu o croaziera pe lacul Tonle Sap si o vizita la ferma de crocodili.
Ziua urmatoare am parasit Siem Reap si dupa un drum pitoresc prin satele cambodgiene am ajuns in Phnom Penh, o capitala frematanda in care Toyota si in special gama sa de lux Lexus, este regina. Orasul este un amestec de istorie si modern. Pe un mal este fabulosul palat regal iar pe celalalt au inceput sa se ridice cladirile de otel si sticla. Pe strada se amesteca multimea de tuk-tuk-uri cu cea de Lexus-uri. Exista un farmec pe care il gasesti doar in Asia.
Cu Phnom Penh s-a incheiat vacanta in Indochina si a trebuit spre marele nostru regret sa ne intoarcem in tara.
