Dupa un scurt dus, seara, la 8, m-am reintalnit cu ghidul si impreuna am vizitat piata de noapte si am facut o plimbare pe strazile din oras, moment bun pentru a povesti despre Laos. Celor care au mai fost in Indochina le spun ca piata de noapte din Luang Prabang nu este diferita de cele din alte orase. Overall sunt cam aceleasi produse, dar diferenta este data de atitudinea comerciantilor: linistiti, fara acea agresivitate specifica acestui tip de piata. Oamenii iti zambesc cand treci pe langa ei, tu le spui politicos Sabaidee iar ei se bucura cand intentionezi sa cumperi ceva. Daca nu esti interesat, te lasa in pace; iar cand insista, o fac intr-un mod care nu este agresiv, care nu deranjeaza.
In plus, aici se traieste intr-o alta epoca, seara la 10 totul se inchide si pogoara linistea peste oras si peste turistul care se retrage stingher la hotel. Exista o zona de baruri si restaurante unde programul este prelungit pana la 11 seara dar eu nu am ajuns acolo decat pe lumina.
Umiditatea din Luang Prabang si caldura, desi gradele in termometru erau mai mici decat cele din Siem Reap, m-au determinat sa-mi inchei plimbarea din prima noapte intr-un restaurant. Am ales Coconut Garden, unul din cele mai frumoase restaurante din Luang Prabang. Coconut Garden este in aer liber si are o terasa la strada principala (pe care se poate fuma) si o frumoasa gradina in spate. Am servit o cina traditionala laotiana, bazata, ca mai toata bucataria lor, pe multe ierburi. In materie de meniu favoritele localnicilor sunt salatele, fie ca sunt cu pui sau sunt vegetariene. Dar cum nu toate acele ierburi au fost pe gustul meu, nu pot spune ca am fost impresionat de mancarea traditionala, mai ales ca veneam din Vietnam. Dar, ca un plus, influenta franceza asupra zonei si-a pus amprenta si pe gastronomie astfel ca sunt multe restaurante cu specific francez care iti pot transforma masa intr-un adevarat deliciu culinar.
Moneda locala este KIP, iar un USD valoreaza cca 8000 KIP. Nu este obligatoriu sa platesti in KIP, poti utiliza dolarul american mai peste tot, dar sfatul meu este sa utilizati moneda locala, este mai avantajos astfel. Case de schimb sunt pretutindeni si accepta inclusiv euro, la paritate foarte buna, similara cu cea din Europa. De asemenea, bancomatele sunt larg raspandite si sunt sigure.
Preturile, in mod paradoxal, sunt sensibil mai mari ca in Vietnam ori Cambodgia. O cina te costa intre 20 si 30 USD, o bere sau un suc natural este aproximativ 2 USD, o calatorie cu tuk tuk-ul cam 4-5 USD. Desi Laosul este o tara saraca, cei care o viziteaza dupa ce au fost in Vietnam trebuie sa ia in calcul un buget pentru cheltuielile uzuale aproape dublu. Interesant este ca si aici, ca in mai toata Indochina, internetul este free si de buna calitate.
A doua zi am plecat catre Pesterile Pak Ou cu o barca lunga, cu un plafon jos in care am dat cu capul de vreo doua ori de am crezut ca vad stele verzi. Plimbarea pe apa a durat cam 2 ore si jumatate si a inclus o oprire intr-un sat, pe numele lui Bang Xang Hai, unde am aflat despre modul de fabricare a whiskey-ului Mekong, pentru ca la final sa ma delectez cu o degustare. Experienta a fost cu adevarat placuta mai ales ca Bang Xang Hai este un sat frumos, cu oameni veseli, impliniti spiritual. In plus, tot drumul pe fluviu este relaxant, muntii sunt atat de aproape, ca-ti dau senzatia ca-i poti atinge cu mana, iar bivolii care lenevesc la soare dupa o bine-meritata baie in noroi si pescarii de pe mal dau culoare peisajului, ca intr-un tablou de dinainte de modernitate.
Pentru laotieni importanta pesterilor Pak Ou este atat religioasa cat si istorica. Nu voi insista asupra acestor aspecte intrucat astfel de informatii se pot gasi cu usurinta. Unicitatea este data de cele peste 1000 de statui ale lui Buddha de diferite dimensiuni si din diverse materiale. Fiecare localnic care vine in zi de sarbatoare depune aici ofrande care pot fi si sub forma unei statuete. Cum si peisajul este unul spectaculos, recomand aceasta excursie pentru oricine viziteaza Luang Prabang.
Drumul de intoarcere a fost mai scurt pentru ca returul s-a facut avand curentul in spate, astfel ca intr-o ora am ajuns in oras. Cascadele Kuang Si au fost urmatorul reper al zilei si pot spune cu mana pe inima ca au fost atractia prima in sederea mea aici. Sunt cu adevarat frumoase, iar pentru mine au insemnat la fel de mult ca Iguassu. Traseul facut cu masina pana la cascade este spectaculos, peisajul fiind incredibil mai ales in luna mai cand totul este plin de flori, iar parcul care gazduieste cascadele intrece orice asteptare daca-l vizitezi in aceasta perioada. Pe rau sunt patru sau cinci piscine natural formate, cu apa verde, cristalina unde poti face baie, padurea are o muzica aparte si peste toate coloritul florilor creeaza un peisaj de poveste.
La intoarcerea in oras am urcat cele multe trepte catre Muntele Phousi si catre ceea ce avea sa fie best of the panoramic views catre vreun oras din toate cele vazuta pana acum de mine. Peisajul intr-o parte, orasul si raul Nam Khan in partea cealalta, dar si Fluviul Mekong, ofera o priveliste naucitoare, care zapaceste fotograful care vrea sa o prinda in cadru. Pe masura ce soarele cobora catre asfintit, totul devenea de un auriu similar cu acoperisurile templelor budiste iar eu m-am simtit parte integranta a unui tablou pictat in tuse de verde, auriu si albastru. Tuturor iubitorilor de fotografie le recomand o vizita in luna mai, este cu certitudine the best. Chiar si ghidul imi spunea ca, desi deseori vine aici cu turistii, nu a mai prins de mult un asemenea peisaj. Asa ca a declarat ca sunt foarte norocos, ceea ce stiam deja :).
Ziua urmatoare am inceput-o cu un mic tur de oras. Practic, am vizitat doua obiective foarte frumoase: Palatul Regal si Wat Mai, cel mai vizitat templu din Laos. Cum Palatul Regal are o arhitectura interesanta si cateva colectii frumoase iar Wat Mai este un templu superb, iar asta o spun eu care nu ma dau in vant dupa temple :), recomand ca ambele obiective sa fie facute in compania unui ghid. Sunt multe de povestit si vazandu-le vei intelege atat istoria cat si religia Laosului - o tara comunisto-budista, o asociere pe catre doctrina comunista o da ca fiind imposibila dar care aici a functionat foarte bine datorita spiritualitatii puternice a populatiei.
Dupa amiaza, la peste 35 de grade, pe o umiditate uriasa, mi-am luat harta in mana si am plecat de la hotel sa explorez orasul pe jos. Trebuie spus ca Luang Prabang are forma unei peninsule formata de Fluviul Mekong si de raul Nam Khan. Recomand tuturor sa faca aceasta vizita pe cont propriu, chiar daca daca va fi la fel de cald. Arhitectura caselor, un mixt intre frantuzesc si local, vegetatia luxurianta, raurile care se intalnesc, o confluenta similara cu cea a apelor din Amazon, multitudinea de temple in care poti intra in curte, pentru a face poze sau pur si simplu pentru a urmari calugarii la treaba, podul de bambus peste raul Nam Khan, interactiunea la tot pasul cu localnicii prietenosi sunt doar cateva acele lucruri minunate care recomanda orasul.
Luang Prabang mi-a ramas in suflet ca o experienta unica, greu de asemanat cu altceva. Va recomand sa ajungeti aici cat de repede, inainte ca spiritul comercial al Thailandei sa corupa seninatatea acestor locuri.
Citeste si:
Episodul 1: Vietnam
Episodul 2: Cambodgia
Episodul 4: Thailanda
