Odata iesit din aeroport, incepi sa iti regasesti zambetul. Aerul este curat datorita lipsei de poluare, iar oamenii sunt amabili si zambitori. Aeroportul din Mandalay este la distanta de aproximativ 45 de minute de oras, asa ca ai timp suficient sa faci o prima acomodare cu aceasta tara. Recomand pentru cazare Mandalay Hill Resort, un hotel de 4* cu servicii bune, camere mari, spa de calitate, piscina si mic dejun bogat. Este in afara orasului, dar intr-o zona linistita si e mai bine asa. In oras oricum nu prea ai multe de facut. Este un mall, dar este mai degraba ca un bazar, sunt cateva magazine si cateva restaurante. De fapt, strada principala pe care se afla toate acestea se cheama sugestiv Lady Road. Pana la hotel din aceasta zona se fac cam 15 minute cu taxi. Taxi costa aproximativ 5000 Khat si motocicleta taxi aproximativ 2500 Khat. Daca tot am vorbit despre asta, sa spunem ca moneda oficiala in Myanmar este Khat-ul. Rata de schimb este de aproximativ 1000 KHAT (pronunta CHAT) la 1 USD. Case de schimb sunt peste tot si rata e cam la fel. Euro se schimba si el la paritate corecta deci, indiferent ca mergi cu Euro sau USD, este la fel de bine. Se poate plati si in USD, dar localnicii sunt mai happy sa le platesti in Khat, iar la magazine daca platesti in USD primesti un curs de schimb ceva mai prost. Sunt si bancomate mai peste tot, chiar si in unele hoteluri. In toate hotelurile este internet wi-fi free, dar calitatea este foarte slaba si e cam la noroc sa poti primi sau trimite documente mai mari.
Mandalay mai este denumit si orasul tantarilor :) , dar denumirea mi s-a parut putin exagerata pentru ca eu nu am avut probleme cu tantarii, dar e bine de stiut ca repelantul sa nu lipseasca din bagaj. Pentru prima zi in Mandalay, tinand cont ca de obicei se ajunge spre dupa amiaza, se poate opta pentru o croaziera (sau, ma rog, o plimbare cu barca) pe Raul Irrawaddy. Este principalul rau din Myanmar si este navigabil. De fapt, se si fac croaziere de 1, 2 sau 3 nopti intre Mandalay si Bagan in special, dar sunt si alte trasee. Vasul pe care am fost este unul dragut, am avut parte de ceva aperitive, cocktailuri, peisajul frumos, atmosfera relaxanta. Tarmul este destul de mizerabil, dar te obisnuiesti cu asta destul de repede si intr-un final te bucuri de seara relaxanta si de apusul de soare.
Pentru cina, poti opta fie pentru restaurantul hotelului, fie pentru ceva local gen Unique Myanmar. Mancarea traditionala in Myanmar este oarecum similara cu cea din India si este bazata mult pe curry. Chicken Curry, fish Curry la care se adauga orez, o supa la inceput si fried vegetable, mai au niste salate, foarte bune combinatii de diverse legume si caju sau alune. Cam acesta este meniul. Bauturile sunt ieftine in restaurantele locale, dar destul de scumpe in cele pentru turisti. O bere (Myanmar beer) este cam 3 USD, o sticla de vin 10 USD, un cappuccino 2-3 USD etc, iar in restaurantele locale toate sunt la jumatate de pret. In plus, mancarea este foarte ieftina, cam 4 USD un fel de mancare buna. Prin magazine preturile sunt mici; o sticla de apa este 0,5 USD, o punga de ceai verde 2 USD, un pachet de tigari 1 USD, suveniruri de 1-3 USD… depinde, sunt si mai ieftine, dar sunt si altele mai scumpe, etc.
Mandalay in sine este un oras in care nu ai foarte multe de vizitat. Dar importanta lui rezida in atractiile din imprejurimi, si anume cele 3 foste capitale: Sagaing, Amampura si Ava. Pe vremuri, fiecare rege se muta in alt oras si construia repede niste pagode. Si pentru ca aurul si pietrele pretioase sunt peste tot in Myanmar, pagodele sunt care mai de care mai opulente. De fapt, este plin de pagode peste tot, cele mai multe sunt in Bagan, dar nu le duci lipsa nicaieri. Myanmar este unul dintre principalii producatori de Jad din lume si una dintre atractiile importante este Piata de Jad din Mandalay, unde merita sa faci o plimbare.
Mandalay este, de asemenea, un oras de importanta religioasa majora datorita Templului Mahamuni, al doilea ca importanta din tara. Aici poti avea foite de aur pe care sa le lipesti pe statuia lui Buddha. Este o experienta cu siguranta inedita sa te amesteci printre localnici in aceasta procesiune religioasa.
Pentru orice vizitator, un must see este Sagaing Hill. Este un loc sfant unde locuiesc aproximativ 3.000 de calugari in cele peste 100 de pagode. Mai mult decat atat, peisajul cu raul, vegetatia exotica si pagoda stralucitoare este unul frumos. Una dintre atractiile principale este U Min Thone Sae Pagoda. Este o pagoda frumoasa, dreptunghiulara, in care se afla vreo 45 de statui ale lui Buddha aliniate. Privelistea este frumoasa, iar despre date istorice, ca intotdeauna, cei interesati le pot gasi pe internet. A fost destul de cald si aici, din nou mentionez ca ochelarii, sapca si crema de soare nu trebuie sa lipseasca din bagajul nici unui turist.
Mai este de spus ca, asa cum se intampla si in alte locatii, fiecare atractie turistica este “inconjurata” de vanzatori ambulanti de suveniruri. Sunt foarte insistenti, dar nu sunt periculosi (de fapt Myanmar mi s-a parut de la cap la coada o tara foarte sigura). Daca apuci sa le spui “later”, atunci nu mai scapi de ei pana nu cumperi ceva prostioare.
Myanmar este o tara extrem de bogata in resurse naturale, asa ca sunt o gramada si de cumparat, de la lemn de tek, tot felul de chestii din scoici, perle de jad, pietre pretioase si semipretioase, picturi, matase naturala, matase din lotus, umbrele din hartie colorata si cate si mai cate. Greu de scapat printre atatea.
Apoi am urcat la pagoda Swan Oo Pon Nya Shin. Atat pagoda in sine, cat si panorama la 360 de grade sunt minunate. Este comparabil cu panorama de pe Mount Phousi in Luang Prabang. Am petrecut aici aproximativ 40 de minute foarte placute. Mai trebuie sa mentionez ca localnicii sunt foarte prietenosi si foarte calzi si ca peste tot serviciile sunt foarte bune. Adica nimic sofisticat, dar te simti asa cum era in Thailanda acum 15 ani.
Dupa Sagaing am pornit catre o alta fosta capitala si anume Ava. Aici cred ca a fost maximum de fun cu localnicii cu suveniruri. Am traversat raul cu o barca si ne asteptau pe malul celalalt plini de speranta si voiosie. Am servit un pranz local intr-un restaurant-gradina cu acelasi meniu povestit mai sus. Este de remarcat ca nu am avut nici o clipa probleme cu stomacul, indiferent in ce restaurant am mancat. Mancarea este fresh si gustoasa everywhere.
Dupa pranz am pornit cu o sareta frumos colorata catre cea mai importanta atractie a zonei, Manastirea Bagaya, construita integral din lemn de tek. Drumul in sine, peisajul sunt spectaculoase; de fapt, cred ca tara, pe langa vestigii, se remarca prin peisaje deosebite, pline de culoare si originalitate. Sa treci cu sareta pe drumuri prafuite si sa ai de o parte si de alta pagode strajuite de palmieri mici, lacuri si case de lemn este ceva ce rar mai vezi in alte locuri din lume.
Dupa vizita am luat din nou sareta catre sat, ne-am intalnit din nou cu localnicii, apoi am plecat catre cea de-a treia si ultima atractie a zilei, si anume Amampura. Practic, aici atractia in sine este podul din lemn de tek U Bein. Cel mai lung pod din lume este, de fapt, un podet pietonal care are, daca am retinut bine, peste 1 Km lungime. Zona este plina de culoare, ca de altfel intregul Myanmar.
Ziua a fost incarcata, dar a relevat pana la urma principala caracteristica a acestei tari, si anume diversitatea atractiilor: natura, istorie, cultura, traditii etc. Din punctul meu de vedere, este foarte asemanatoare cu Guatemala, bineinteles luand in calcul caracteristicile aferente continentului. Am teminat ziua de vizite pe la ora 17:00 si am profitat de ocazie pentru a face o vizita la Diamond Plaza, mall-ul local situat pe strada Lady Road. Mall-ul arata mai degraba ca un bazar cu magazine foarte mici, cu multe produse locale. Este colorat si, daca aveti un pic de timp, merita sa faceti doi pasi inauntru.
Legat de shopping in Myanmar, tentatiile sunt imense. In primul rand, este vorba de pietrele pretioase, in special rubin, safir, topaz, blue topaz etc. Apoi suvenirurile traditionale anumitor locuri, cum sunt obiectele de bambus lacuite in Bagan sau umbrelele decorative din hartie in Heho - Lake Inle. Mai este jadul in Mandalay, argint si matase in Lake Inle si probabil mai sunt si altele. Mai sunt si ceaiul verde, anumite creme locale, cafea si altele. Multe dintre ele se gasesc si in aeroport in Yangon. Acum vine intrebarea de unde e mai bine sa cumperi; in primul rand, in Scott’s Market in Yangon se gasesc toate si, pentru cei ce nu au avut timp, este locul perfect pentru a cumpara. Preturile sunt bune si se poate negocia la orice.
Myanmar are o infrastructura rutiera foarte slab dezvoltata, de aceea cel mai comun mijloc de transport pentru turistii care viziteaza aceasta tara este avionul. Zborurile sunt de regula matinale, asa ca pregatiti-va sa va treziti cu noaptea in cap :) .
Avioanele sunt in special ATR, zborurile sunt scurte si nu exista un stres al bagajelor. Ghidul se ocupa de formalitati, asa ca nu primesti decat un Boarding Pass si un abtibild colorat pe tricou. Locurile in avion sunt pe principiul primul venit, primul servit. Aeroporturile sunt mici si in general se ajunge la ele cu 45 de minute inainte de plecare.
Bagan este impresionant. Peisajul este plin de vegetatie exotica prin care sunt presarate salbe multicolore de pagode de diferite dimensiuni si forme. Este absolut minunat si greu de descris in cuvinte. Este, cred, unul dintre cele mai frumoase locuri vazute de mine in Indochina si cu siguranta in top 10 locuri vazute din lume. Nu o sa insist asupra denumirilor pentru ca sunt multe si pot fi gasite cu usurinta pe internet. Va recomand cu drag sa nu ratati acest oras, daca aveti sansa sa ajungeti in Myanmar.
Una dintre experientele mele de top a fost plimbarea cu bicicleta din New Bagan pana in Old Bagan. Plimbarea de o ora printre casele localnicilor, traversand peisaje care te surprind la fiecare colt, linistea si poezia acestor locuri fac din aceasta plimbare o experienta cu adevarat memorabila. Mai mult, dupa ce am ajuns in Old Bagan am urcat cele 100 si ceva de trepte (care au parut vreo 300) pe Shwe San Daw Pagoda. Aici, sus, am avut aceeasi senzatie ca in Tikal. In fata ochilor mi s-a dezvaluit un peisaj incredibil: sute de pagode presarate pana in zare prin vegetatia deasa, stralucind in razele soarelui. Este genul acela de peisaj unde iti vine sa faci mii de poze, dar din pacate nici una nu se compara cu ceea ce doar ochiul poate suprinde. Ulterior, am vizitat Templul Ananda, unul din cele mai importante din zona.
Bagan este recunoscut in lume ca unul dintre locurile unde se produc cele mai frumoase obiecte din bambus sau alt tip de lemn lacuit si pictat. Este fabulos ce poti gasi aici. De la lucruri simple de cativa USD pana la piese de artizanat pictate cu aur de 24K la preturi de sute de USD. Oricum ar fi, nu poti pleca fara un astfel de suvenir.
Seara, am facut o croaziera la apus pe Raul Irrawaddy. Este mult mai recomandat sa se faca aici decat in Mandalay. Peisajul este fabulos, linia tarmului este strajuita de pagode mangaiate de lumina apusului de soare, iar linistea si spiritualitatea locului iti confera o stare de bine si de impacare cu tine insuti. Din Bagan poti pleca fie direct catre plaja in Ngapali, fie, asa cum am facut eu, catre Heho.
In Heho ne-am urcat in autobuz si am plecat catre Green Hill Valley elephant camp. Drumul trece prin munti si peisajul este foarte frumos. Tabara de elefanti este practic o tabara de recuperare pentru elefantii care au fost utilizati la munca in padure. Este un proiect nobil privat si aici scopul este conservarea. Nu exista activitati distractive ca in taberele de elefanti din Thailanda, ci doar activitati pe care le poti face cu cei de aici, cum ar hranirea elefantilor si imbaierea lor. Am plantat si un copac de tek pe care va trebui sa merg sa il vad peste 20 de ani :) . Seara am ajuns la Lacul Inle dupa un drum de circa 3 ore.
Ziua petrecuta aici a fost una minunata. Ne-am trezit cu noaptea in cap, astfel incat am servit micul dejun pe terasa restaurantului cu vedere catre lac, in lumina superba a rasaritului. Apoi, imbarcati pe acelasi long tail boat, am strabatut lacul pentru a fi martori la un festival local, o parada a barcilor pline de culoare care au precedat mutarea statuii de aur a lui Buddha dintr-o locatie intr-alta. Sute de barci cu localnici erau acolo inghesuite ca sardinele, un prilej bun pentru a observa diverse chipuri si obiceiuri.
Dupa acest minunat spectacol, ne-am continuat plimbarea cu barca catre Alaung Sitthou. Cuvintele sunt de prisos pentru a descrie acest peisaj. Stupe si pagode vechi, unele pierdute in vegetatie intr-un peisaj demn de filmele cu Indiana Jones, cerul albastru presarat de nori pufosi si canalele lacului, unele din ele aurii din cauza ploilor recente, iti compun un tablou greu de imaginat si descris in cuvinte. Apoi, plimbarea prin sat printre case, copiii scaldandu-se in apa si femei trebaluind, vanzatori ambulanti oferindu-ti suveniruri frumoase… toate de un farmec deosebit.
Ziua a continuat cu una dintre cele mai fumoase experiente. O lectie de gatit la Inle Heritage. Am gatit cu adevarat 3 feluri de mancare si ma pot mandri ca mancarea a fost cu adevarat delicioasa. Este o experienta pe care o recomand calduros, mai ales celor pasionati de gust si culoare locala.
Am parasit a doua zi Lacul Inle pentru a ajunge in Ngapali. Un zbor scurt, un aeroport mic si aici o surpriza. Ngapali arata din aer ca o combinatie de Costa Rica si Mauritius. Golfuri cu plaje largi care tasnesc parca din vegetatia luxurianta. Ajuns pe plaja, am ramas fara cuvinte. Cred ca aici sunt unele dintre cele mai frumoase plaje din Asia. De fapt, peisajul este mai degraba caraibian, cu palmieri si multa vegetatie. Serviciile sunt impecabile, hotelurile destul de noi si oamenii atenti.
Plajele nu sunt private; exceptie fac unul sau doua hoteluri, astfel incat, fiind plaje publice, exista culoare locala, vanzatori ambulanti care nu sunt agresivi, ci mai degraba completeaza poezia locului. Fiecare hotel are pe plaja umbrele si sezlonguri. Plajele sunt mari, cu nisip fin, intrarea in apa este lina, iar din noiembrie pana in martie marea este ca o piscina uriasa, cristalina si foarte potrivita pentru iubitorii de snorkeling. In afara hotelului sunt mici tarabe si restaurante locale. Aici am avut cu 10 USD o cina pe baza de peste proaspat extrem de gustoasa.
Finalul calatoriei mele in aceasta destinatie minunata a fost Yangon. Orasul este destul de haotic, are parti coloniale superbe, multe parcuri, dar si zone haotice, tipic asiatice. La senzatia de aglomeratie contribuie si faptul ca aici sunt interzise motocicletele. E plin de taxiuri si un drum de colo-colo costa cam 5-7 USD, depinde de distanta.
Principala atractie este, fara indoiala, cel mai important templu religios al tarii si anume Shwedagon Pagoda. Este ceva de neimaginat si poate mult prea impozant pentru o tara destul de saraca. Opulenta aurului risipit peste tot, cele 18 tone de diamante si pietre pretioase care il impodobesc il fac intr-adevar unic si impozant. Este practic un mic orasel cu multe pagode si temple prin care oamenii se plimba la apus, aprind lumanari, se roaga si isi cauta linistea. Ca turist, poti sta ore in sir pentru a observa aceasta culoare locala fara sa te plictisesti. Cand soarele apune, luminile se aprind de jur imprejur si locul capata o stralucire de poveste ca intr-un oras fermecat, din aur si nestemate.
Inainte sa parasesti Yangon, trebuie sa faci o vizita in Scott’s Market. Aici este locul perfect pentru a cumpara tot ceea ce nu ai avut timp sa cumperi. Suveniruri din toate zonele tarii la preturi modice. In plus, zeci de magazine cu pietre pretioase. Myanmar este unul dintre cei mai importanti producatori de rubine, safire si jad din lume. Poti petrece cateva ore aici fara sa te plictisesti. Poate fi, insa, periculos din punct de vedere financiar pentru ca sunt foarte multe tentatii.
Pe drum catre aeroport incercam sa imi amintesc ce mi-a placut mai mult in aceasta tara. E foarte greu sa faci un top pentru ca totul este minunat. Cu siguranta stiu insa ca Myanmar a intrat intr-un top drag mie, alaturi de Guatemala, Nicaragua, Cuba si Chile. Este o destinatie unde, asa cum spun mereu si despre Guatemala, trebuie sa ajungi acum, caci in 10 ani va deveni ceea ce este acum Thailanda, un loc comercial in care culoarea locala a fost inlocuita de importurile din “lumea civilizata”.
Sorin Stoica
